Condilomatoza Anala

Condiloamele perianale, cunoscute si sub denumirea de condilomatoza anala, sunt o serie de noduli de o culoare complet deosebita de tesutul care le inconjoara, situati pe mucoasa anala si pe dermul perianala. Ce culoare prezinta condilomatoza anala si de ce o face atat de usor de identificat? Simplu: condiloamele perianale sunt de culoare roz aprins in primele zile de la aparitie, iar in aproximativ o saptamana devin cenusii. Practic, ele par sa se necrozeze si inflamatia pare sa dispara, dar acest lucru nu este adevarat: cu cat condiloamele sunt mai cenusii, virand, in cazuri severe, spre brun inchis sau chiar negru, cu atat boala este mai avansata. De asemenea, cu cat numarul de condiloame creste, iar ele seamana din ce in ce mai tare cu un ciorchine de boabe de strugure, cu atat pacientul sufera de dureri mai mari si discomfort crescut, simptome care il duc, in mod inevitabil, spre o vizita la medicul specialist.

Este gresita presupunerea conform careia condilomatoza anala este o boala in sine. Nu, nu este o boala, este un simptom al unei boli cu adevarat grave. Mai precis, aparitia acestor mici noduli, impreuna cu oboseala, transpiratiile excesive si schimbarile bruste de dispozitie reprezinta simptomele clasice ale activarii virusului HPV (Human Papilloma Virus). Prin urmare, condilomatoza anala este clasificata ca o problema de sanatate cu transmitere sexuala, deoarece virusul HPV in sine se transmite, in general, datorita raporturilor sexuale neprotejate. Totusi, virusul HPV se poate transmite si prin alte metode: cea de-a doua cea mai comuna metoda de contractare a virusului este prin utilizarea de ace nesterile, iar imediat dupa aceasta urmeaza contactul direct cu lenjeria intima a unei persoane care este infectata cu virusul HPV. De obicei, acest virus poate ramane inactiv pana la doua sau trei decenii, dar atunci cand se activeaza produce cancerul de col uterin, care este unul dintre cancerele cu cele mai mari procente de mortalitate.

condilomatoza-anala

Exista anumite semne ale aparitiei condilomatozei anale, semne care preced formarea excrescentelor: in primul rand, pacientul incepe sa simta o senzatie de discomfort la nivel anal, senzatie care este mai mult sau mai putin permanenta. De obicei, daca nu sta in pozitie sezanda, sentimentul de discomfort scade considerabil, iar persoana in cauza tinde sa il ignore complet. Totusi, dupa cateva zile, dermul ce acopera zona afectata incepe sa se umezeasca in mod neasteptat si fara nici o legatura cu circumstantele exterioare. Practic, tesutul muscular aflat sub piele este deja afectat de virusul HPV si incepe sa produca o substanta, care actioneaza ca anticorp. Din pacate, virusul este imposibil de distrus la acest nivel si substanta chimica trebuie eliminata prin piele, aparand umezeala pe care o raporteaza toti pacientii. In final, exact inainte de aparitia excrescentelor roz intens, substanta respectiva irita pielea, provocand prurit anal.

Condilomatoza anala apare nu doar in zona anusului, dar si in interiorul canalului rectal. Prin urmare, la toate simptomele descrise mai sus se mai pot adauga si durerile intense, ascutite, aparute in momentul defecatiei, dar si sangerarile cauzate de ruperea unuia dintre condiloame. Daca ele nu se dezvolta si la exterior, exista mari sanse ca boala sa fie tratata ca o problema hemoroidala si sa nu fie cercetata in amanunt, conducand la malignizarea excrescentelor si la cancerul de colon.

Hemoroizii externi

Definitia definitiva si unanim acceptata a hemoroizilor este urmatoarea: hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Ce nu spune aceasta definitie este ce fel de inflamatii ale venelor de la nivelul rectului si, mai ales, unde sunt pozitionate aceste vene. Prin urmare, este binevenita o completare a acestei definitii: hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale, inflamatii care se pot dezvolta atat in interiorul canalului rectal, cat si la exteriorul acestuia. Astfel, se poate discuta de doua tipuri de hemoroizi: hemoroizi interni si hemoroizi externi.

Marea majoritate a populatiei afectate de hemoroizi sufera de hemoroizi interni, iar cei mai multi dintre oameni nici macar nu stiu acest lucru. De ce? De obicei, daca hemoroizii nu sunt excesiv de inflamati sau iritati de diverse surse externe, ei nu prezinta simptome semnificative. Prin urmare, o mare parte a suferinzilor nu se trateaza niciodata la timp. Din pacate, asta duce la complicatii si la aparitia celei de-a doua clase de hemoroizi: hemoroizii externi.

Despre hemoroizii externi se pot spune multe lucruri, dar specialistii nu se pot pune de acord in legatura cu adevarata lor cauza. Pe de o parte, sunt anumiti medici care sustin ca hemoroizii externi sunt o complicatie a hemoroizilor interni, pe cand altii sunt de parere ca aparitia hemoroizilor externi nu are nimic de a face cu hemoroizii interni. Surprinzator sau nu, cercetarile clinice din ultimul deceniu sustin ambele variante. Concluzia oamenilor de stiinta a fost una cat se poate de logica: exista doua tipuri de hemoroizi externi.

Hemoroizii externi clasici reprezinta o inflamare a venelor anorectale aflate la exteriorul rectului sau in apropierea anusului, ceea ce conduce la aspectul bine cunoscut. Acest tip de hemoroizi este cel mai usor de detectat, deoarece este si singurul care are simptome pregnante din primul moment. De exemplu, imediat ce hemoroizii externi s-au format, pacientul simte o senzatie de disconfort la nivelul rectului, mai ales in timpul defecatiei. Daca asta nu este suficient pentru a-l alarma, hemoroizii externi au tendinta de a sangera foarte repede, chiar si la cele mai mici atingeri. De asemenea, sunt singurul tip de hemoroizi care provoaca durere in momentul in care pacientul nu se afla in plina criza hemoroidala.

Pe de alta parte, hemoroizii externi cauzati de agravarea hemoroizilor interni prezinta cu totul alte simptome. De exemplu, in momentul in care hemoroizii interni si-au marit dimensiunile atat de mult incat ei nu mai incap in canalul rectal, vor incerca sa iasa in exterior. De obicei, in primele faze, venele anorectale inflamate se retrag inapoi in rect o data cu indepartarea factorului care a provocat aceasta reactie. Din pacate, in final, acest proces de retragere nu mai are loc, iar pacientul trebuie operat de urgenta pentru indepartarea venelor care cauzeaza intreaga problema.

In mod obisnuit, hemoroizii externi clasici pot fi tratati foarte usor. Exista unguente care pot fi aplicate direct pe zona afectata, reducand durerea, mancarimea si inflamatia. De asemenea, prin intermediul unor bai de sezut efectuate dupa indicatiile medicului curant, acest tip de hemoroizi poate dispare in trei saptamani. Daca suferindul respecta regulile de igiena corespunzatoare, sansele de reaparitie a hemoroizilor externi sunt minime.