Hemoroizi | Hemoroizi Tratament

2012/05/082015/02/18

Hemoroizi prolabati

Boala hemoroidala poate fi definita drept o inflamatie a venelor anorectale. Este una dintre cele mai raspandite probleme de sanatate ce afecteaza aparatul digestiv inferior si una dintre cele mai predispuse la dezvoltarea de complicatii foarte severe. De obicei, atunci cand pacientii aud cuvintele “complicatii severe”, se gandesc imediat la aparitia unei forme de cancer ca urmare a evolutiei bolii de care sufera. In cazul hemoroizilor, sansele ca ei sa degenereze in cancer anal sunt foarte mici, acesta fiind cauzat de cu totul alti factori. Totusi, trebuie retinut faptul ca aceste inflamatii ale venelor anorectale pot cauza suficient de multe probleme incat sa se incadreze la categoria de complicatii foarte severe, daca nu sunt tratati la timp si in mod corespunzator.

Prima si cea mai raspandita dintre complicatiile bolii hemoroidale o reprezinta hemoroizii prolabati sau prolapsati. Am definit mai sus hemoroizii drept inflamatii ale venelor anorectale. Dar ce se intampla atunci cand aceste inflamatii continua sa se mareasca, iar canalul rectal nu se mai largeste? Raspunsul este simplu: venele inflamate vor migra in exteriorul acestui canal si vor crea “pungi hemoroidale”, cunoscute sub numele de hemoroizi prolabati. Acesti hemoroizi prolapsati sunt un adevarat pericol pentru sanatatea pacientului deoarece, in general, se fisureaza foarte repede. Pacientul sangereaza foarte mult, simte o durere intensa, ascutita si care nu ii mai permite sa faca nici o miscare. Astfel, hemoroizii prolabati sunt considerati urgente chirurgicale si sunt eliminati prin interventie chirurgicala in cel mult douazeci si patru de ore de la formare. In toata aceasta perioada, pacientului i se administreaza tranchilizante si analgezice foarte puternice pentru a incerca degenerarea starii lui de sanatate datorita stresului intens cauzat de durere. Exista cazuri documentate in literatura de specialitate care vorbesc de pacienti ce au suferit infarcturi de miocard in cateva ore de la declansarea crizei hemoroidale.

Care sunt simptomele care pot indica formarea hemoroizilor prolapsati?
In primul rand, durerea pe care bolnavul o simte in momentul defecatiei devine evidenta si atunci cand acesta petrece foarte mult timp in pozitie sezanda. Partea superioara a corpului exercita o presiune deosebita asupra oaselui si muschilor bazinului, asigurand cresterea presiunii si la nivelul canalului rectal. Inflamatia venelor anorectale exercita deja o presiune puternica din interior, iar adaugarea unei presiuni exterioare conduce la aparitia unei dureri surde, dar intense, care initial este greu de localizat, dar a carei locatie devine din ce in ce mai evidenta o data cu trecerea timpului. In al doilea rand, pacientul trece printr-o senzatie de discomfort al zonei anale, discomfort care se manisfesta mai ales cand persoana in cauza se afla asezata in decubit lateral. Practic, asezat intr-o parte, pacientul obliga muschii canalului rectal sa apese pe venele inflamate si, prin urmare, sa le preseze. Daca din aceasta pozitie, suferindul simte o senzatie de discomfort si chiar, in anumite cazuri, poate preciza exact unde se afla inflamatia, atunci criza de hemoroizi prolabati este pe cale sa inceapa.

Tratamentul chirurgical al hemoroizilor prolabati poate fi considerat exagerat de anumiti pacienti, care doresc, poate, sa incerce o terapie alternativa. Adevarul este ca, fara drenarea cheagului de sange care se formeaza la exteriorul corpului o data cu colapsul venelor hemoroidale, nici un fel de terapie alternativa nu functioneaza. Totusi, este bine de stiut ca dupa aceasta drenare, o interventie chirurgicala minora in esenta, cicatrizantele de origine vegetala functioneaza excelent, iar analgezicele naturale au efectul scontat.

2012/04/262015/02/18

Legatura dintre boli de inima si hemoroizi

Legatura dintre bolile de inima si hemoroizi pare a fi relativ complicat de explicat. Da, ea exista. Da, nu tinde sa fie o lectie importanta in cartile de specialitate ce trateaza bolile de inima pentru ca adevarul este ca atunci cand un pacient sufera de o problema cardiaca, ultima sa problema este aparitia hemoroizilor. Cel putin in teorie. In practica, lucrurile s-au dovedit a fi diferite: un cardiac trebuie sa fie ferit de orice fel de discomfort, durere exagerata sau stres, iar boala hemoroidala le cauzeaza pe toate trei. Prin urmare, legatura dintre bolile de inima si hemoroizi a inceput sa fie studiata intens in ultimii ani.

Hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale, iar bolile de inima au drept componenta esentiala probleme cu fragilitatea vaselor de sange. Astfel, legatura dintre cele doua patologii incepe sa fie usor de observat: fragilitatea peretilor vaselor de sange conduce la aparitia hemoroizilor si, mai ales, la complicarea acestei boli. Daca hemoroizii pot fi provocati de foarte multe alte cauze, inclusiv de cauze genetice, de mediu sau de nutritie, fisurarea venelor hemoroidale supra – inflamate se produce strict din cauza fragilitatii vaselor de sange. Cu cat peretele venelor este mai subtire, cu atat fisura se produce mai devreme in evolutia bolii hemoroidale. Acest lucru poate reprezenta si un lucru pozitiv, dar si unul negativ. Aspectul pozitiv este semnificativ, deoarece, in anumite cazuri, fisurarea hemoroizilor fara nici un fel de motiv aparent poate conduce, surprinzator, la un diagnostic de fragilitate capilara avansata si, prin urmare, la o posibilitate de identificare a unei boli cardiace aflata intr-un stadiu incipient.

Daca venele anorectale inflamate se fisureaza, se declanseaza criza hemoroidala. Primul lucru care trebuie cunoscut la inceputul unei astfel de crize este ca, daca pacientul este cardiac si prezinta un risc ridicat de infarct de miocard datorita factorilor de stres, trebuie intervenit imediat pentru ameliorarea durerii. Unii cardiaci au un prag ridicat de durere, dar totusi nu trebuie riscata generarea unui preinfarct sau chiar, in cazuri mai grave, a unui infarct. De asemenea, datorita dezechilibrului care se produce la nivelul sistemului nervos central atunci cand corpul inregistreaza o multitudine de stimuli durerosi, exista posibilitatea aparitiei unui atac cerebral masiv, care conduce, de obicei, la decesul pacientului. Toate acestea se pot intampla datorita unei crize hemoroidale.

De asemenea, tratamentul fragilitatii vaselor de sange functioneaza atat asupra vaselor mari din corpul uman, cat si asupra celor mai mici, cum sunt venele anorectale. Astfel, pacientilor care sufera de ambele patologii li se recomanda tratamentul cu bioflavonoide. Aceste substante sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a intari matrixul celular de la nivelul peretilor vaselor de sange si, prin urmare, de mari densitatea acestora si a micsora posibilitatea fisurilor. Totusi, este bine de stiut ca bioflavonoidele nu sunt recomandate in anumite boli ale sistemului circulator, cum ar fi ateroscleroza, pentru ca in aceasta patologie, vasele de sange au nevoie de o elasticitate deosebita, care nu este asigurata prin ingrosarea peretilor. De asemenea, tot in legatura cu tratamentul comun al celor doua tipuri de boli, trebuie retinut faptul ca, in plina criza hemoroidala, durerea pe care o simt bolnavii este foarte intensa. Analgezicele sistemice sunt, in general, inutil de administrat, pentru ca nu actioneaza pana la nivelul canalului rectal, iar cardiacilor le sunt interzise in doze mari. Analgezicele locale au un efect mult mai bun si mai de lunga durata. Ginkgo Biloba este de asemenea un supliment nutritiv recomandat de medici.

2012/04/142015/02/18

Cauzele hemoroizilor

Hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Definitia pare foarte simpla si boala pare sa nu creeze probleme adevarate suferinzilor, dar realitatea este extrem de diferita. In primul rand, este bine de stiut faptul ca durerea dintr-o criza hemoroidala este caracterizata ca fiind mai intensa decat durerea ce apare in litiaza biliara sau in litiaza renala. Apoi, pacientii care sufera de hemoroizi prezinta un permanent discomfort in zona anala, fie ca se afla in criza hemoroidala sau nu. O alta problema cu care se confrunta acesti oameni sunt sangerarile masive, care sunt cauzate de fisurarea venelor anorectale inflamate. Din fericire, sangerarile sunt abundente, dar nu periculoase, pentru ca se elimina, practic, doar sangele care se afla in portiunea inferioara formatiunii ce obstrueaza vasul de sange.

Cauzele hemoroizilor sunt, pana in momentul de fata, unele dintre cele mai mari dileme ale medicinei moderne, fiind foarte disputate si controversate. Totusi, exista cateva lucruri care sunt sustinute in mod unanim de intreaga comunitate medicala internationala. Astfel, didactic vorbind, cauzele hemoroizilor sunt urmatoarele:

Constipatia: primul lucru care trebuie stiut despre constipatie este faptul ca ea poate fi considerata atat cauza, cat si efect al bolii hemoroidale. Cum este posibil asa ceva? Raspunsul este simplu: pe de o parte, constipatia poate fi provocata de foarte multi factori, printre care se numara alimentatia incorecta, sedentarismul, diverse patologii asociate si varsta. Daca un pacient este constipat, bolul fecal pe care il formeaza la nivelul intestinului gros este de dimensiuni foarte mari. De asemenea, nu doar marimea bolului fecal este problema, ci si consistenta lui ridicata, asemanatoare unei bucati de plastilina intarita. Aceste materii fecale vor trece prin canalul rectal, dar trecerea lor va crea mici traumatisme la nivelul dermului ce acopera muschii rectului. Microtraumatismele se vor vindeca de cateva ori, dar, o data cu repetarea evenimentului, acestea vor evolua in inflamatii ale venelor anorectale, cunoscute in mod comun sub denumirea de hemoroizi. Pe de alta parte, constipatia poate fi cauzata de hemoroizi deoarece, in cazul unui pacient care sufera de o inflamatie minora, dar permanenta a venelor anorectale, acesta va prezenta o durere surda, de intensitate redusa, dar constanta, care va provoca rarirea frecventei actului defecatiei, tocmai pentru a evita cresterea in intensitate a durerii.
Mostenirea genetica: un studiu recent a demonstrat ca hemoroizii afecteaza generatii intregi ale aceleiasi familii, ca si cum ar exista o gena a bolii hemoroidale, transmisa de la mama la fiica si de la tata la fiu. Totusi, un alt studiu, efectuat pe perioade mai lungi de timp, aduce o cu totul alta interpretare acestei idei si anume faptul ca hemoroizii ar fi, in realitate, o boala de mediu. Astfel, familii intregi ar suferi de hemoroizi nu datorita genelor comune, ci datorita faptului ca traiesc in aceiasi casa, mananca aceiasi mancare si au aceleasi obiceiuri in legatura cu sportul si viata de zi cu zi. Din pacate, sansele ca oricare dintre teorii sa fie confirmata sau infirmata sunt relativ mici, pentru ca familiile ce au facut parte din studiu fac parte din clasa de mijloc a Statelor Unite ale Americii si nu au posibilitatile financiare pentru a-si schimba in totalitate stilul de viata.

2012/03/212015/02/18

Hemoroizii si sarcina

Cauza bolii hemoroidale ramane o necunoscuta pentru comunitatea medicala internationala, dar acest lucru nu inseamna ca specialistii nu s-au putut pune de acord in legatura cu anumiti factori care influenteaza in mod cert aparitia hemoroizilor. Printre acestia se numara alimentatia, stresul, sedentarismul, obezitatea si sarcina. Legatura dintre hemoroizi si sarcina este una care a pus probleme cercetatorilor, deoarece acestia nu isi puteau explica de ce o femeie perfect sanatoasa, cu o alimentatie corecta, care face miscare zilnic si care nu sufera de stres, dezvolta hemoroizi in ultimul trimestru al perioadei de graviditate.

Prin urmare, studiile stiintifice desfasurate in ultimii ani ai secolului trecut si in primii ani ai acestui secol au avut drept scop identificarea elementelor care leaga hemoroizii si sarcina. Investigatiile au condus la anumite raspunsuri. De exemplu, unul din motivele pentru care femeile insarcinate in ultimul trimestru prezinta simptome ale bolii hemoroidale este aparitia constipatiei.

Dezvoltarea normala a uterului si marirea copilului conduce la micsorarea spatiului util din interiorul corpului mamei. Este adevarat ca dermul se extinde pentru a face loc uterului in crestere, dar extinderea nu are loc la nesfarsit, iar la finalul sarcinii, dermul nu se mai intinde. Prin urmare, uterul apasa pe organele interne ale mamei: pe vezica, pe stomac, pe ficat si pe intestine. Problema apare atunci cand, datorita presiunii exercitate de uter, scade peristaltismul intestinal. O data cu scaderea peristaltismului, scade si eliminarea de fecale, deci apare constipatia. Din nefericire, acest tip de constipatie se considera a fi din cauze mecanice si pana la disparitia acestor cauze, adica pana la nastere, constipatia nu poate fi eliminata in intregime. Evident, bolul fecal eliminat eventual este dur, compact si de dimensiuni mari, iar trecerea prin canalul rectal zgarie mucoasa rectala, conducand la inflamarea venelor anorectale si la aparitia bolii hemoroidale. Este bine de stiut ca acest tip de boala hemoroidala dispare de la sine in cateva saptamani de la nastere.

Un alt motiv care explica legatura dintre hemoroizi si sarcina este dezechilibrul hormonal. De fapt, termenul de dezechilibru hormonal este folosit gresit. O femeie insarcinata nu sufera de un dezechilibru hormonal, ci de un altfel de echilibru, unul stabilit la un nivel mult mai inalt decat este obisnuit corpul in general. Prin urmare, in legatura cu sarcina, totul functioneaza normal. Totusi, restul corpului femeii resimte cresterea exagerata de hormoni drept o problema si incepe sa reactioneze ca atare. In cazul dezvoltarii hemoroizilor, exista specialisti care considera ca inflamatiile venelor anorectale sunt, pur si simplu, niste reactii adverse la aceasta infuzare cu hormoni. In mod evident, ei nu pot fi tratati cu succes, cel putin nu prin metode clasice. Pacientelor le sunt recomandate creme analgezice sau cele antiinflamatoare, dar daca ele nu functioneaza si femeia sufera in continuare de dureri, nu se poate interveni chirurgical, pentru a nu produce nastere prematura.

Exista totusi femei care nu dezvolta hemoroizi pe perioada sarcinii, dar motivul pentru care se intampla acest lucru a ramas nedescoperit pana in acest moment. Se speculeaza, totusi, ca dermul acestor femei are o elasticitate deosebita si ca permite extinderea uterului spre exteriorul corpului. O alta posibilitate ar fi aceea ca fetusul este de dimensiuni mai mici, ceea ce face ca uterul sa nu se mareasca peste capacitatile de extindere a dermului.

2012/02/142015/02/18

Hemoroizii si laxativele

Este bine cunoscut faptul ca exista o legatura intrinseca intre hemoroizi si constipatie. Practic, comunitatea medicala internationala care se ocupa cu studiul hemoroizilor nu a putut determina daca constipatia cronica conduce la aparitia inflamatiilor la nivelul venelor anorectale, sau daca boala hemoroidala produce constipatia. Ce este clar este altceva: cu cat bolul fecal este mai condensat si mai dur, cu atat el este mai greu de eliminat, iar procesul defecatiei devine dureros deoarece fecalele ating puternic peretii canalului rectal si ii traumatizeaza, generand dureri intense si ascutite atunci cand trec prin dreptul unor vene anorectale inflamate. Prin urmare, trebuie facut orice este posibil ca pacientul care sufera de hemoroizi sa nu prezinte puseuri de constipatie acuta si, in nici un caz, nu trebuie sa manifeste simptome de constipatie cronica.

Aici intervine conexiunea, poate ciudata si inexplicabila la prima vedere, intre hemoroizi si laxative. In mod logic si considerand manifestarile fizice ale bolii hemoroidale, includerea laxativelor in schema de tratament a hemoroizilor poate parea o idee foarte gresita. De ce? Este simplu: inflamarea venelor anorectale este determinata, cel putin ca si cauza imediata, de excesul de presiune de la nivelul rectului. Daca pacientul respectiv trece printr-o criza de diaree acuta, atunci viteza de expulzare a bolului fecal creste. La fel de mult creste si cantitatea de reziduu eliminata si frecventa defecatiei. Punand toate acestea la un loc, presiunea de la nivelul canalului rectal creste pana la valori impresionante, conducand la aparitia sau reactivarea hemoroizilor.

Totusi, exista un motiv pentru care hemoroizii si laxativele pot sa faca parte din aceiasi fraza atunci cand vorbim de o schema de tratament eficienta. Mai precis, se poate folosi o doza relativ mica de laxativ, de obicei un tip de laxativ de origine vegetala, pentru a mentine functional procesul digestiv si, mai ales, pentru a impiedica solidificarea bolului fecal. Practic, laxativul nu este utilizat la doze terapeutice obisnuite, pentru ca atunci ar conduce la efectul opus si anume la suprainflamarea venelor anorectale. Din pacate, aceste doze utile in cazul bolii hemoroidale nu sunt unele standard. Pacientii trebuie sa fie dispusi sa experimenteze pe propriul lor corp. In general, experimentele cu dozele pot dura intre doua saptamani si o luna. Evident, exista o formula de calcul a dozelor aproximative, dar efectul laxativelor difera foarte mult de la un metabolism la altul si chiar de la un tip de dieta la altul. Dupa cateva saptamani de experimente cu doze diferite de laxative, doza perfecta este identificata, iar pacientul poate utiliza cu incredere laxativul respectiv.

Trebuie retinut faptul ca sunt laxative care pot produce un fel de sindrom de toleranta acuta sau chiar, in cazuri mai grave, toleranta cronica. Ce inseamna acest lucru? Daca tratamentul cu laxative este urmat de pacient o lunga durata de timp, fara intreruperi si fara modificari, la un moment dat nu va mai functiona. Motivul este simplu: corpul uman se obisnuieste cu medicamentul si nu mai reactioneaza ca atare. Prin urmare, singura solutie devine marirea dozelor. Totusi, marirea dozelor in cazul laxativelor conduce la aparitia efectului terapeutic, adica diaree, ceea ce nu este de dorit in boala hemoroidala. S-a ales o alta metoda de a impiedica aparitia tolerantei de orice fel: schimbarea tipului de laxativ folosit o data la trei luni, cu reintroducerea lui in terapie dupa cel putin un an de la ultima utilizare.

2012/02/032015/02/18

Diverticuloza

Diverticuloza este una dintre cele mai raspandite probleme ale colonului, afectand mai mult de o zecime din persoanele cu varsta de peste 40 de ani, acest procent crescand pana la mai mult de jumatate, pentru persoanele trecute de 70 de ani. Prin urmare, este lesne de inteles de ce diverticuloza este o boala foarte studiata de oamenii de stiinta si de comunitatea medicala. Totusi, studiul intens nu a condus la unul din putinele lucruri care conteaza cu adevarat in legatura cu problemele de sanatate: cauza lor. Daca se descopera cauza unei boli, tratamentul va veni, oricat de tarziu.

Ce concluzie se poate trage de aici? E simplu: nu exista nici o metoda de tratament care sa vindece diverticuloza. In cel mai bun caz, schema de tratament conceputa de medicul specialist poate doar sa amelioreze manifestarile fizice ale diverticulozei. Totusi, intrebarea care trebuie pusa de catre pacient, inainte de a se discuta despre tratament este urmatoarea: ce este diverticuloza? Raspunsul este urmatorul: diverticuloza este o maladie care se caracterizeaza prin aparitia diverticulilor colonici. In termeni academici, diverticulii colonici sunt exvaginari ale mucoasei care inveleste colonul. Mai clar, acestia sunt excrescente ale mucoasei, de forma cilindrica, cu margine foarte bine delimitata, duri si de culoare rosu – brun. Dar care este adevarata problema si ce legatura au diverticulii cu starea de sanatate a pacientului? Daca aceste formatiuni sunt de marime mare, ei pot bloca in totalitate functionarea colonului, iar acest lucru trebuie evitat cu orice pret.

In general, aparitia diverticulilor colonici nu prezinta nici un simptom fizic, facand din diverticuloza o boala asimptomatica. Acest fapt poate fi o problema pentru un pacient care nu include in setul de analize anual si o investigatie amanuntita a tubului digestiv. Practic, in primele faze ale bolii, doar o explorare endoscopica a tubului digestiv inferior, de regula o colonoscopie, poate conduce la depistarea diverticulozei. Totusi, chiar daca boala este diagnosticata foarte devreme, tratamentul nu poate incepe decat atunci cand diverticulii au o anumita marime, deoarece ei se excizeaza chirurgical. De obicei, insa, abia in fazele avansate ale bolii apar simptomele fizice: durerea abdominala joasa si sangerarile rectale.

Pentru pacientii peste 70 de ani, o durere in partea inferioara a abdomenului nu reprezinta un semnal de alarma, deoarece ei sufera de atonie intestinala si, prin urmare, de constipatie cronica. Totusi, durerea din diverticuloza este relativ diferita: este nelocalizata, difuza si de aceiasi intensitate pe parcursul intregii zile, iar actul defecatiei nu o amelioreaza. Acesta trebuie sa fie semnalul de alarma, cel care indica pacientului ca, de fapt, acea durere nu este cauzata de constipatie, ci de o alta problema a tractului digestiv. Persoanele cu varste de peste 40 de ani pun aceasta durere surda pe seama stresului, a dietei necorespunzatoare si a lipsei de miscare, iar femeile o pot confunda cu unul din semnele menopauzei. In general, suferinzii ajung la medic abia atunci cand observa sangerarile de la nivelul rectului si, prin urmare, in faza avansata a bolii, ceea ce implica faptul ca singurul tratament care poate ameliora simptomele este cel chirurgical. Operatia nu este una complicata, sansele de reusita sunt mari, iar recuperarea dupa interventia chirurgicala nu dureaza mai mult de o saptamana.

2012/01/252015/02/18

Condilomatoza Anala

Condiloamele perianale, cunoscute si sub denumirea de condilomatoza anala, sunt o serie de noduli de o culoare complet deosebita de tesutul care le inconjoara, situati pe mucoasa anala si pe dermul perianala. Ce culoare prezinta condilomatoza anala si de ce o face atat de usor de identificat? Simplu: condiloamele perianale sunt de culoare roz aprins in primele zile de la aparitie, iar in aproximativ o saptamana devin cenusii. Practic, ele par sa se necrozeze si inflamatia pare sa dispara, dar acest lucru nu este adevarat: cu cat condiloamele sunt mai cenusii, virand, in cazuri severe, spre brun inchis sau chiar negru, cu atat boala este mai avansata. De asemenea, cu cat numarul de condiloame creste, iar ele seamana din ce in ce mai tare cu un ciorchine de boabe de strugure, cu atat pacientul sufera de dureri mai mari si discomfort crescut, simptome care il duc, in mod inevitabil, spre o vizita la medicul specialist.

Este gresita presupunerea conform careia condilomatoza anala este o boala in sine. Nu, nu este o boala, este un simptom al unei boli cu adevarat grave. Mai precis, aparitia acestor mici noduli, impreuna cu oboseala, transpiratiile excesive si schimbarile bruste de dispozitie reprezinta simptomele clasice ale activarii virusului HPV (Human Papilloma Virus). Prin urmare, condilomatoza anala este clasificata ca o problema de sanatate cu transmitere sexuala, deoarece virusul HPV in sine se transmite, in general, datorita raporturilor sexuale neprotejate. Totusi, virusul HPV se poate transmite si prin alte metode: cea de-a doua cea mai comuna metoda de contractare a virusului este prin utilizarea de ace nesterile, iar imediat dupa aceasta urmeaza contactul direct cu lenjeria intima a unei persoane care este infectata cu virusul HPV. De obicei, acest virus poate ramane inactiv pana la doua sau trei decenii, dar atunci cand se activeaza produce cancerul de col uterin, care este unul dintre cancerele cu cele mai mari procente de mortalitate.

Exista anumite semne ale aparitiei condilomatozei anale, semne care preced formarea excrescentelor: in primul rand, pacientul incepe sa simta o senzatie de discomfort la nivel anal, senzatie care este mai mult sau mai putin permanenta. De obicei, daca nu sta in pozitie sezanda, sentimentul de discomfort scade considerabil, iar persoana in cauza tinde sa il ignore complet. Totusi, dupa cateva zile, dermul ce acopera zona afectata incepe sa se umezeasca in mod neasteptat si fara nici o legatura cu circumstantele exterioare. Practic, tesutul muscular aflat sub piele este deja afectat de virusul HPV si incepe sa produca o substanta, care actioneaza ca anticorp. Din pacate, virusul este imposibil de distrus la acest nivel si substanta chimica trebuie eliminata prin piele, aparand umezeala pe care o raporteaza toti pacientii. In final, exact inainte de aparitia excrescentelor roz intens, substanta respectiva irita pielea, provocand prurit anal.

Condilomatoza anala apare nu doar in zona anusului, dar si in interiorul canalului rectal. Prin urmare, la toate simptomele descrise mai sus se mai pot adauga si durerile intense, ascutite, aparute in momentul defecatiei, dar si sangerarile cauzate de ruperea unuia dintre condiloame. Daca ele nu se dezvolta si la exterior, exista mari sanse ca boala sa fie tratata ca o problema hemoroidala si sa nu fie cercetata in amanunt, conducand la malignizarea excrescentelor si la cancerul de colon.