Cunoscuta drept una din consecintele multiplelor operatii in zona canalului rectal si a anusului, fistula perianala nu este o boala in sine. Mai precis, fistula perianala reprezinta o sechela a acestor operatii. De obicei, persoanele care au suferit interventii chirurgicale repetate in aceasta zona, din diverse motive, pierd din tonusul muscular rectal. Totusi, exista cazuri in care se intampla fenomenul invers: muschii se contracta foarte mult, iar fibrele musculare se rup. Vindecarea lor se produce in timp, dar se formeaza mici tunele intre doua zone, zone care nu erau conectate inainte. Peretii acestor tunele sunt formati din tesutul cicatrizat obtinut din fibrele musculare traumatizate. Acestea sunt fistulele perianale: legaturi intre zone ale rectului care, in mod natural, nu sunt in contact.
Ce cauzeaza fistule perianale? In cele mai multe cazuri, ele sunt cauzate de un flegmon de puroi care nu a fost eliminate adecvat de catre chirurg in momentul operatiei sau care nu a fost drenat in totalitate. Puroiul se dezvolta din nou, creaza presiune la nivelul canalului anal si rupe fibra musculara, creand tesutul cicatrizat care duce la formarea fistulei perianale. Aceste canale au un diametru foarte mic, de ordinal milimetrilor, dar ele exista. Prin urmare, cauzeaza discomfort si probleme zilnice suferindului.
Primul simptom al aparitiei unei fistule perianale este o senzatie de durere nelocalizata la nivelul canalului rectal inferior, durere care se acutizeaza o data cu formarea tesutului cicatrizant. Ulterior, incep sa apara si altele: in general, pacientii raporteaza scurgeri de puroi care le pateaza lenjeria intima, dar si mici sangerari nelocalizate si chiar mucus. Din pacate, canaliculele nu sunt vizibile cu ochiul liber in faza incipienta, iar pacientul tinde sa le ignore. Totusi, o data ce ele avanseaza si devin evidente, o vizita la medicul proctolog va rezolva problema.
Primul pas in tratarea adecvata a fistulelor perianale o reprezinta un diagnostic corect. De obicei, proctologul recunoaste simptomele descrise de pacient cu usurinta, iar diagnosticul nu mai trebuie confirmat prin alte mijloace. Urmatorul pas al schemei de tratament este inchiderea completa a canaliculelor, pentru a permite drenarea corecta a puroiului sau a mucusului care este eliminate prin ele. Cum se face acest lucru? Prin doua metode: o metoda chirurgicala si o metoda non – chirurgicala.
In cazul metodei non – chirurgicale, rezultatele ar trebui sa se vada in aproximativ doua zile. Practic, pacientului ii este administrat un unguent cu componenta cicatrizanta, care are drept unic scop inchiderea traiectului fisurii perianale. Daca incepe sa se inchida de la exterior, canalul va autocolapsa si se va inchide in mod natural. O data inchis canalul, puroiul va putea fi drenat prin intermediul unui filament care se introduce in rect.
Daca cazul de fistula perianala este foarte avansat, iar diametrul fistulei ajunge a fi vizibil cu ochiul liber, trebuie folosita metoda chirurgicala (spre exemplu, la clinica Proctoline pot fi tratate orice tip de fistule perianale). Ea este asemanatoare celei folosite pentru a cauteriza cu caldura hemoroizii interni, dar instrumentele chirurgicale sunte de dimensiuni mult mai reduse. Dupa ce a fost cauterizata fistula, procedeul este identic celui folosit in metoda non – chirurgicala: se dreneaza puroiul prin rect. Intrega operatie nu ar trebui sa dureze mai mult de o ora, nici in cazul metodei chirurgicale, nici pentru metoda non – chirurgicala. Din pacate, procentul de reaparitie al fistulelor perianale este relativ mare, mai ales daca pacientul sufera de boala hemoroidala cronicizata.