Aloe vera si hemoroizii

Din nici o schema de tratament antihemoroidal nu poate sa lipseasca componenta vegetala, care, de cele mai multe ori, este reprezentata de catre salvie, ricin si aloe vera. Toate aceste plante au in compozitia lor o serie de substante chimice care le confera proprietati analgezice, antihemoragice, cicatrizante, antiseptice si dezinfectante. Este bine de stiut faptul ca, de cele mai multe ori, aceste plante pot fi utilizate doar extern, pentru a ameliora simptomele bolii hemoroidale. Totusi, exista o exceptie: aloe vera. Este singura dintre aceste plante care poate trata probleme tractului digestiv si din interiorul corpului.

Aloe vera a fost considerata, de-a lungul timpului, una dintre plantele minune ale emisferei nordice, mai ales deoarece ea creste natural doar in zona Chinei de Sud, in India, in Africa de Nord si in tarile din partea nordica a Marii Mediteraneene. Datorita proprietatilor sale terapeutice deosebite, planta a inceput sa fie cultivata, de-a lungul timpului, si in sudul Statelor Unite ale Americii, dar si in oricare alta zona de pe glob care se bucura de clima temperat continentala sau de clima mediteraneeana.

Ce contine aloe vera si de ce este ea atat de utilizata pentru tratarea hemoroizilor? Raspunsul este relativ simplu. Astfel, aloe vera contine:

  • Vitamine: aceasta planta are cel mai mare continut in vitamina A din intreaga lume vegetala, vitamina care este esentiala pentru fortifierea vaselor de sange din organismul uman. Prin urmare, va ajuta la incetinirea evolutiei bolii hemoroidale si chiar, in anumite cazuri, va opri formarea hemoroizilor sangeranzi. Mai contine si vitamine din complexul B, care sunt imunostimulatoare, dar si vitaminele C si E, cu efecte antioxidante puternice. Practic, daca organismului ii este stimulata imunitatea, el va putea sa lupte impotriva oricaror modificari induse de diversi agenti patogeni, ceea ce include, in mod evident, si inflamatia venelor anorectale.
  • Substante minerale: printre mineralele pe care le contine aloe vera se numara crom, mangan, zinc, calciu, fier, magneziu, sodiu, cupru si clor. Crom, fier si calciul vor contribui la tratamentul antihemoroidal datorita proprietatilor lor de a intra in structura peretelui vascular, dar si datorita actiunii antiinflamatoare si analgezice.
  • Substante laxative: aloe vera are un continut impresionant de antracenozide, compusi chimici cunoscuti pentru deosebitele lor proprietati laxative. In acest caz, se foloseste praful de aloe vera, obtinut in urma uscarii si triturarii frunzelor de aloe vera. Acest praf de culoare negru – brun are un gust dulceag si se recomanda sa fie ingerat in cantitati foarte mici, deoarece, in cantitati mici si medii devine un purgativ agresiv. De ce este utilizat? Se cunoaste faptul ca una dintre cauzele aparitiei hemoroizilor este constipatia cronica. Astfel, persoanele care sufera de aceasta afectiune se pot trata, absolut natural, cu cateva miligrame de praf de aloe vera si, dupa cateva zile de tratament, tranzitul lor intestinal va reveni la forma initiala. Daca persoana in cauza nu mai prezinta constipatie cronica, sansele de aparitie a hemoroizilor scad simtitor. Totusi, tratamentul trebuie limitat la zece zile pe luna, timp de sase luni pe an. Motivul este simplu: corpul uman poate deveni dependent de antracenozide si este posibil ca tranzitul intestinal sa nu mai functioneze fara ca pacientul sa adminstreze doza zilnica. Prin utilizarea acestei scheme de tratament, se asigura un echilibru.
  • Acid salicilic: planta contine o cantitate semnificativa de acid salicilic, substanta care pastreaza cateva dintre calitatile rudei sale mai cunoscute, acidul acetilsalicilic. Astfel, acidul salicilic este analgezic si slab antiinflamator, ceea ce poate ajuta la ameliorarea simptomelor crizei hemoroidale.

Daca se doreste utilizarea acestei plante extern, este bine de stiut ca nu trebuie facuta o infuzie sau un decoct din frunzele ei, deoarece toate principiile active pe care le contine vor fi distruse de temperatura. Cel mai bine este ca frunzele sa fie lasate la macerat, in apa, la temperatura camerei, timp de aproximativ o zi. Lichidul obtinut poate fi aplicat direct pe locul afectat sau poate fi imbibat in cataplasme.