Hemoroizi Tratament

2012/08/312015/02/18

Aloe vera si hemoroizii

Din nici o schema de tratament antihemoroidal nu poate sa lipseasca componenta vegetala, care, de cele mai multe ori, este reprezentata de catre salvie, ricin si aloe vera. Toate aceste plante au in compozitia lor o serie de substante chimice care le confera proprietati analgezice, antihemoragice, cicatrizante, antiseptice si dezinfectante. Este bine de stiut faptul ca, de cele mai multe ori, aceste plante pot fi utilizate doar extern, pentru a ameliora simptomele bolii hemoroidale. Totusi, exista o exceptie: aloe vera. Este singura dintre aceste plante care poate trata probleme tractului digestiv si din interiorul corpului.

Aloe vera a fost considerata, de-a lungul timpului, una dintre plantele minune ale emisferei nordice, mai ales deoarece ea creste natural doar in zona Chinei de Sud, in India, in Africa de Nord si in tarile din partea nordica a Marii Mediteraneene. Datorita proprietatilor sale terapeutice deosebite, planta a inceput sa fie cultivata, de-a lungul timpului, si in sudul Statelor Unite ale Americii, dar si in oricare alta zona de pe glob care se bucura de clima temperat continentala sau de clima mediteraneeana.

Ce contine aloe vera si de ce este ea atat de utilizata pentru tratarea hemoroizilor? Raspunsul este relativ simplu. Astfel, aloe vera contine:

Vitamine: aceasta planta are cel mai mare continut in vitamina A din intreaga lume vegetala, vitamina care este esentiala pentru fortifierea vaselor de sange din organismul uman. Prin urmare, va ajuta la incetinirea evolutiei bolii hemoroidale si chiar, in anumite cazuri, va opri formarea hemoroizilor sangeranzi. Mai contine si vitamine din complexul B, care sunt imunostimulatoare, dar si vitaminele C si E, cu efecte antioxidante puternice. Practic, daca organismului ii este stimulata imunitatea, el va putea sa lupte impotriva oricaror modificari induse de diversi agenti patogeni, ceea ce include, in mod evident, si inflamatia venelor anorectale.
Substante minerale: printre mineralele pe care le contine aloe vera se numara crom, mangan, zinc, calciu, fier, magneziu, sodiu, cupru si clor. Crom, fier si calciul vor contribui la tratamentul antihemoroidal datorita proprietatilor lor de a intra in structura peretelui vascular, dar si datorita actiunii antiinflamatoare si analgezice.
Substante laxative: aloe vera are un continut impresionant de antracenozide, compusi chimici cunoscuti pentru deosebitele lor proprietati laxative. In acest caz, se foloseste praful de aloe vera, obtinut in urma uscarii si triturarii frunzelor de aloe vera. Acest praf de culoare negru – brun are un gust dulceag si se recomanda sa fie ingerat in cantitati foarte mici, deoarece, in cantitati mici si medii devine un purgativ agresiv. De ce este utilizat? Se cunoaste faptul ca una dintre cauzele aparitiei hemoroizilor este constipatia cronica. Astfel, persoanele care sufera de aceasta afectiune se pot trata, absolut natural, cu cateva miligrame de praf de aloe vera si, dupa cateva zile de tratament, tranzitul lor intestinal va reveni la forma initiala. Daca persoana in cauza nu mai prezinta constipatie cronica, sansele de aparitie a hemoroizilor scad simtitor. Totusi, tratamentul trebuie limitat la zece zile pe luna, timp de sase luni pe an. Motivul este simplu: corpul uman poate deveni dependent de antracenozide si este posibil ca tranzitul intestinal sa nu mai functioneze fara ca pacientul sa adminstreze doza zilnica. Prin utilizarea acestei scheme de tratament, se asigura un echilibru.
Acid salicilic: planta contine o cantitate semnificativa de acid salicilic, substanta care pastreaza cateva dintre calitatile rudei sale mai cunoscute, acidul acetilsalicilic. Astfel, acidul salicilic este analgezic si slab antiinflamator, ceea ce poate ajuta la ameliorarea simptomelor crizei hemoroidale.

Daca se doreste utilizarea acestei plante extern, este bine de stiut ca nu trebuie facuta o infuzie sau un decoct din frunzele ei, deoarece toate principiile active pe care le contine vor fi distruse de temperatura. Cel mai bine este ca frunzele sa fie lasate la macerat, in apa, la temperatura camerei, timp de aproximativ o zi. Lichidul obtinut poate fi aplicat direct pe locul afectat sau poate fi imbibat in cataplasme.

2012/08/202015/02/18

Hemoroizii si avocado

Fructul de avocado, cunoscut lumii stiintifice drept Persea americana fructis, este utilizat, cu foarte mare succes, in tratamentul antihemoroidal, aplicat specific in cazul femeilor insarcinate care sufera de hemoroizi in orice parte a perioadei de graviditate. Atunci cand se vorbeste despre fructul de avocado si despre hemoroizi, se mentioneaza doua aspecte: in primul rand, pacienta care il foloseste trebuie sa aiba o greutate normala sau sa se afle putin sub greutatea normala. Motivul este simplu: fructul de avocado contine o cantitate impresionanta de lipide, ceea ce conduce la cresterea in greutate a persoanei care il foloseste. Daca se respecta toate regulile indicate de medicul care a recomandat tratamentul, cresterea in greutate nu poate sa fie mai mare de patru sau cinci kilograme si, dupa finalizarea curei, persoana in cauza poate slabi fara efort. Astfel, devine evident faptul ca utilizarea fructului de avocado de catre o persoana supraponderala sau obeza este stric interzisa. In al doilea rand, daca fructul de avocado se administreaza ca atare, pe cale orala si in forma sa naturala, pacienta trebuie sa inceapa tratamentul cu cantitati cat mai mici de pulpa de fruct. De ce exista aceasta precautie? Deoarece fructul de avocado are un gust particular, descris ca o combinatie intre o pasta cleioasa si caramel. Pentru o femeie insarcinata, un gust atat de original poate fi o provocare care sa cauzeze foarte multe probleme, printre care si o stare de rau generala, care poate sa dureze pana la o saptamana.

Ce face fructul de avocado atat de utilizat in schemele de tratament impotriva hemoroizilor? Este simplu: compozitia chimica. Astfel, de cele mai multe ori se vorbeste despre compozitia in lipide a fructului de avocado, dar, in cazul hemoroizilor, este vorba despre compozitia in fibre. Practic, fibrele din pulpa fructului de avocado sunt considerate a fi printre cele mai consistente din intreaga lume vegetala, ceea ce le face, pe de o parte, foarte bune si, pe de alta parte, le limiteaza utilizarea. Aceasta dualitate se traduce in urmatoarea indicatie care insoteste orice cura cu fructul de avocado: se foloseste doar pulpa fructului cules cu aproape doua saptamani inainte sa fie considerat copt in totalitate si se limiteaza cantitatea ingerata de pacienta la mai putin de douazeci de grame pe zi. Astfel, datorita faptului ca fructul nu este copt, el nu are acelasi aport caloric, foarte ridicat de altfel, ca in momentul in care fructul ar fi ajuns la maturitate. Asa se evita cresterile excesive in greutate, lucru important, mai ales fiindca tratamentul cu fructul de avocado poate dura si pana la o sase saptamani. De asemenea, este bine de stiut ca fibrele continute in fructul de avocado vor ajuta la stabilizarea digestiei si vor asigura, cel putin partial, un tranzit intestinal normal, inlaturand sau micsorand sansele aparitiei constipatiei, care este principalul factor care cauzeaza boala hemoroidala.

Fructul de avocado trebuie consumat in cantitati mici datorita, pe de o parte, gustului special si, pe de alta parte, datorita consistentei fibrelor pe care le contine. Practic, daca se depaseste o anumita cantitate de fibre, acestea formeaza o bariera insolubila si blocheaza complet tranzitul intestinal, avand efectul invers celui dorit. Constipatia provocata de fructul de avocado este considerata o urgenta medicala, deoarece nici un fel de laxativ – purgativ nu poate sa desfaca bolul format de fibrele acesui fruct.

Cura de avocado trebuie sa fie personalizata, pentru a raspunde nevoilor fiecarui pacient, dar, de cele mai multe ori, ea arata in felul urmator: pacientul mananca trei grame de avocado dimineata, doua grame de avocado la masa de pranz si doua grame de avocado cu patru ore inainte de culcare. Se evita mancarurile grase, bauturile alcoolice si bauturile carbogazoase. De asemenea, este interzisa utilizarea fructului de avocado in ultima saptamana de sarcina sau cu sapte zile inainte de orice interventie chirurgicala majora.

2012/08/082015/02/18

Hemoroizii la culturisti

Desi una dintre cele mai cunoscute cauze ale bolii hemoroidale este sedentarismul, s-a descoperit in ultimele decenii ca, in mod surprinzator, si excesul de efort fizic este esential in aparitia inflamatiilor venelor anorectale. Practic, medicii proctologi recomanda moderatie in orice fel de activitate fizica. Sigur, exista cazuri in care moderatia nu este accesibila, ca in cazul sportivilor de performanta sau culturistilor, atunci cand o sistare a activitatii fizice, chiar si pe perioade scurte de timp, are efecte negative asupra metabolismului persoanei in cauza. Totusi, daca oprirea factorului care induce aparitia hemoroizilor nu este posibila, o micsorare a intensitatii activitatii fizice este obligatorie, cel putin pana la ameliorarea sau disparitia completa a simptomelor hemoroidale, cu ajutorul unui tratament adecvat.

Astfel, in cazul culturistilor, problema este urmatoarea: majoritatea efortului fizic depus este foarte concentrat pe anumite zone si, de cele mai multe ori, ei exercita o presiune foarte mare la nivelul bazinului, chiar daca exercitiile fizice pe care le executa in acel moment sunt destinate intaririi musculaturii abdomenului, bratelor, spatelui sau picioarelor. Cea mai populara pozitie din care se executa, in mod corect, aceste exercitii este cea sezanda. Prin urmare, cele mai comune boli de care sufera culturistii sunt cele ale tractului digestiv, printre care se afla si boala hemoroidala.

Pentru a intelege mai bine care este legatura dintre efortul fizic concentrat intr-o arie particulara a corpului si aparitia hemoroizilor, trebuie sa cunoastem cateva lucruri despre fiziologia bolii hemoroidale. In primul rand, hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Aceste vene sunt responsabile de irigarea cu sange a muschilor care formeaza canalul rectal, muschi care nu au nici o alta sursa de sange, datorita pozitionarii lor. Un alt lucru care trebuie stiut despre muschii rectali este acela ca sunt printre muschii care dezvolta cea mai mare forta de contractie din corp si, de asemenea, printre cei mai usor de controlat din intreg organismul. Vasele de sange de la nivelul lor prezinta caracteristici speciale, tocmai datorita mediului in care se afla. Astfel, peretii venelor anorectale sunt mai grosi decat cei de la nivelul oricaror alte vase din corp si acest lucru nu este unul negativ in acest caz. Motivul este simplu: ei trebuie sa reziste la presiunile imense care apar in momentul in care canalul rectal este utilizat. Cum apar hemoroizii? Exista un echilibru intre presiunea exercitata de muschiul incordat din exteriorul vasului de sange si presiunea interna din vasul de sange. Atunci cand acest echilibru este modificat, apar inflamatii la nivelul venelor anorectale.

Mai interesant este motivul pentru care apare aceasta presiune in exces, de obicei din exterior. In cazul culturistilor, presiunea este adusa chiar de catre exercitiile fizice descrise mai sus. Astfel, un culturist care lucreaza cate sase ore pe saptamana, repartizate in mod egal in sase zile, va exercita o presiune constanta asupra zonei inferioare a corpului sau, presiune cu care organismul se va obisnui relativ repede. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca acest tip de sportiv este mai putin predispus la aparitia hemoroizilor. Pe de alta parte, daca pacientul lucreaza cate doua ore, intens si in fiecare zi, presiunea exercitata la nivelul abdomenului inferior este mult prea mare pentru ca organismul sa se poata adapta in timp util. In cazul acestui sportiv, hemoroizii se vor declansa in cel mult patru saptamani de la inceputul antrenamentului intens si se pot transforma in hemoroizi sangeranzi in cel mult trei luni.

Tratamentele pe care culturistii le prefera sunt cele care amelioreaza simptomele imediate ale hemoroizilor, cum ar fi medicatia aplicata local. In general, sunt indicate cremele care contin substante antihemoragice, cicatrizante, antiseptice, analgezice si antiinflamatoare. Aceste creme trebuiesc aplicate de doua sau de trei ori pe zi, in zilele in care culturistii intreprind mai putin efort fizic decat de obicei. In zilele in care acestia au antrenament, este bine ca aceste creme sa fie suplimentate cu analgezice administrate oral.

2012/07/312015/02/18

Hemoroizii dupa sarcina

Este bine cunoscut faptul ca o femeie insarcinata va suferi, in cele mai multe dintre cazuri, de doua afectiuni: greturi matinale si hemoroizi. Daca greturile matinale dispar, in general, la inceputul trimestrului al doilea al perioadei de graviditate, nu acelasi lucru poate fi spus si despre hemoroizi. Poate parea ciudat ca femeile insarcinate sufera de hemoroizi, tinand cont de aspectele care pot conduce la aparitia bolii hemoroidale, cum ar fi alimentatia incorecta, un stil de viata sedentar si un mediu inconjurator poluat si poluant pentru corp. Totusi, trebuie sa ne amintim ca acesti factori sunt doar cei care declanseaza procesul de formare al hemoroizilor, proces care consta, de fapt, in aparitia unei diferente de presiune intre exteriorul vaselor de sange de la nivelul canalui rectal si interiorul acestora. Practic, o data ce diferenta de presiune atinge o anumita valoare, peretii venelor anorectale se subtiaza si permit inflamarea acestor vene sau, in cazuri mai grave, fisurarea lor.

Tinand cont de toate aceste informatii, este usor de observat legatura dintre perioada de graviditate si aparitia hemoroizilor. Astfel, dupa primul trimestru de sarcina, uterul femeii incepe sa se mareasca substantial si exercita presiune asupra organelor din jurul sau. In acest moment, incepe sa preseze pe tractul digestiv inferior, ceea ce inseamna un singur lucru: incetineste si, in anumite cazuri, chiar opreste peristaltimul intestinal, conducand la aparitia constipatiei si, prin urmare, la declansarea proceselor fiziologice care stau la baza dezvoltarii hemoroizilor. Totodata, in ultimul trimestru de sarcina, cauza aparitiei hemoroizilor poate fi de ordin fizic si nu fiziologic: presiunea exercitata de uterul gravid este foarte mare si se concentreaza in zona inferioara a abdomenului, astfel incat inflamarea venelor anorectale este o consecinta naturala a acestei modificari importante.

In mod surprinzator, multe dintre femeile insarcinate sunt convinse ca problema hemoroidala va dispare dupa nastere. Adevarul este cu totul altul: hemoroizii persista o perioada de timp dupa sarcina, dupa cum sugereaza si WebMD. In anumite cazuri, ei se pot agrava si pot conduce la o suferinta hemoroidala constanta, chiar daca femeia in cauza nu are antecedente de boala hemoroidala in familie. Care este motivul care sta in spatele acestei remanente, chiar si dupa ce factorul principal, presiunea crescuta, dispare? Raspunsul este relativ simplu: presiunea dispare, dar efectele ei fiziologice nu sunt atat de usor reversibile precum ar parea in teorie. Astfel, inflamatia de la nivelul venelor anorectale dispare abia dupa cateva saptamani de la nastere si doar daca femeia respecta anumite reguli, cum ar fi o alimentatie corecta si efectuarea unei serii de exercitii fizice zilnice, pentru a asigura un peristaltism intestinal adecvat. Din pacate, fragilitatea peretilor vaselor sangvine, o alta consecinta a dezvoltarii hemoroizilor, nu este reversibila si poate cauza diverse probleme ulterioare. Desi in ultimii ani a inceput sa fie recomandat un tratament pentru a imbunatati rezistenta peretilor vaselor de sange, continand derivati de flavonoide, eficienta acestuia este inca departe de a fi dovedita clinic.

O categorie aparte de femei insarcinate care sufera de hemoroizi si dupa sarcina sunt cele care nu au dezvoltat nici un simptom al bolii hemoroidale in perioada de graviditate. Atunci, de ce sufera ele de hemoroizi dupa sarcina? Raspunsul este unul foarte interesant: aceste femei prezinta hemoroizi datorita nasterii in sine. Evident, in cazul unei nasteri naturale, atunci cand presiunea exercitata la nivelul bazinului este foarte mare, se pot produce diverse dezechilibre, iar unul dintre aceste dezechilibre este cel care genereaza boala hemoroidala. In general, primele simptome vizibile ale acestei noi probleme de sanatate sunt observate de aceste femei abia la cateva luni de la nastere si, din pacate, atunci cand ele trec printr-o prima criza hemoroidala. Un lucru bine de stiut de catre oricare viitoare mama ce doreste sa nasca pe cale naturala este urmatorul: daca nu a suferit de hemoroizi in timpul sarcinii, atunci trebuie sa se asigure ca nasterea nu a condus la aparitia lor printr-un simplu control al canalului rectal, la cateva saptamani de la nastere.

2012/07/232015/02/18

Tratamente medicamentoase pentru hemoroizi

Tratamentele medicamentoase pentru hemoroizi sunt considerate a fi foarte eficiente pentru anumite categorii de pacienti si pentru un anumit tip de hemoroizi. Din pacate, in cadrul crizelor hemoroidale, tratamentele medicamentoase pentru hemoroizi nu functioneaza, iar pacientul trebuie sa suporte durerea fara nici un fel de adjuvant. Este bine de stiut ca terapia clasica antihemoroidala implica urmatoarele tipuri de medicamente: analgezice, antibacteriene, antipruriginoase, antihemoragice si cicatrizante. In mod evident, fiecare dintre ele prezinta avantaje si dezavantaje:

Analgezicele: de cele mai multe ori, analgezicele nu pot fi administrate pe cale orala pentru acesti pacienti. Motivul este simplu: aceste medicamente sunt distruse la nivelul ficatului si nu mai ajung pana la locul in care este nevoie de ele. Totusi, exista doua variante de formulare a analgezicelor care sunt larg utilizate in tratamentul antihemoroidal. Este vorba despre cremele cu analgezice si supozitoarele cu analgezice. Evident, cremele cu analgezice se folossc mai mult pentru tratamentul hemoroizilor externi, desi exista si creme cu aplicator, pentru a putea fi introduse cu usurinta in canalul rectal si, prin urmare, pentru a ameliora durerea produsa de hemoroizii interni. In mod clasic, pentru hemoroizii interni se folosesc supozitoarele. Dar aici apare problema: supozitoarele nu pot fi introduse in canalul rectal in perioadele de criza hemoroidala, pentru ca rectul este foarte inflamat. Practic, ele devin inutile atunci cand sunt mai necesare.
Antibacterienele: par a fi o clasa de medicamente ce nu au o legatura directa cu hemoroizii, mai ales stiind ca inflamarea venelor anorectale nu are nici o componenta bacteriana. Adevarul este cu totul altul: antibacterienele sunt necesare deoarece venele inflamate intra in contact direct cu bacteriile conditionat patogene sau patogene ce se afla la nivelul bolului fecal. De ce aceasta diferenta? Exista bacterii in materiile fecale care devin patogene doar in anumite conditii sau doar in contact cu un anumit tip de tesut, dar exista si bacterii care sunt patogene indiferent de locatie. Astfel, bacterii precum Salmonella, in general nepatogena si gasita in mod natural in intestinul gros si, prin urmare, in fecale, poate provoca o infectie foarte grava daca patrunde in circulatia sangvina. Intr-un organism sanatos, singurul loc prin care poate sa intre in contact cu sangele este la nivelul rectului. Astfel se explica utilitatea antibacterienelor. Dezavantajul lor este, insa, unul major: ele provoaca iritatii locale care pot conduce la agravarea hemoroizilor.
Antipruriginoase: este bine cunoscut faptul ca una dintre cele mai neplacute simptome ale hemoroizilor este iritatia locala care provoaca o senzatie de mancarime accentuata. Antipruriginoasele au rolul de a ameliora sau de elimina in intregime senzatia respectiva. Evident, ele trebuie sa fie aplicate cu foarte mare grija pentru ca elementele lor constitutive vor produce, in mod ironic, iritatii la nivelul pielii sanatoase.
Antihemoragicele: surprinzator sau nu, ele nu se folosesc in plina criza hemoroidala deoarece nu pot fi introduse in canalul rectal. Totusi, in primul moment in care pacientul observa ca hemoroizii sai incep sa sangereze, isi poate aplica o crema ce contine anumite antihemoragice. Totodata, aceste medicamente sunt unele dintre putinele din tratamentul bolii hemoroidale care pot fi administrate si oral. Din pacate, aici intervine dezavantajul: daca pacientul sufera de tulburari de coagulare, administrarea de antihemoragice poate conduce la aparitia trombilor si la provocarea de accidente vasculare.
Cicatrizantele: administrate imediat dupa finalizarea crizei hemoroidale, rolul lor este evident. Cicatrizantele trebuie sa grabeasca vindecarea si sa inchida fisurile din peretii venelor anorectale, pentru a opri sangerarea. De asemenea, ele sunt cele care trebuie sa asigure asepsia zonei afectate pe perioada in care se vindeca, tocmai pentru a evita suprainfectia. De obicei, cremele care contin medicamente cicatrizante sunt asociate cu creme antibacteriene sau, in cele mai multe dintre cazuri, cele doua tipuri de medicamente se gasesc in aceiasi formulare farmaceutica.

2012/07/102015/02/18

Hemoroizii si sistemul sanitar romanesc

Hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale si sunt considerati a fi una dintre cele mai comune boli ale secolului XXI. Practic, cauzele principale ale aparitiei hemoroizilor sunt dezvoltate de lumea moderna: sedentarismul, alimentatia neadecvata sau un mediu inconjurator poluat si poluant pentru organism. La nivel global, mai mult de 60% din populatie sufera de o forma de hemoroizi, mai mult sau mai putin grava, boala hemoroidala fiind in stare latenta sau in stare activa. In mod surprinzator, in Europa s-a constatat ca procentul de persoane care au fost diagnosticate cu hemoroizi depaseste nivelul global de persoane suspectate de aceasta problema a venelor anorectale si atinge nivelul de 63%. In Romania, statisticile ultimilor zece ani indica faptul ca tara noastra prezinta toate conditiile necesare dezvoltarii hemoroizilor, dar ca foarte putini dintre suferinzi sunt vreodata diagnosticati sau tratati in mod corespunzator. In teorie, tratarea hemoroizilor este o parte integranta a sistemului sanitar romanesc. Realitatea este cu totul alta.

Analizand conditiile de mediu, nivelul de trai si alimentatia diverselor zone din Romania, s-a ajuns la concluzia putin surprinzatoare ca persoanele din mediul urban sunt mai afectate de hemoroizi decat cele din mediul rural. Totodata, acest procent este mai mare in zona de nord a Romaniei decat in zona de sud. Motivele pot fi diverse. Se poate argumenta ca populatia din sudul Romaniei prezinta un nivel de trai mai ridicat decat cea din nordul tarii si ca poate sa evite, macar partial, o alimentatie inadecvata si, totodata, pot avea acces la tratamentul corespunzator, asigurat sau nu de sistemul sanitar romanesc.

Pana la inceputul mileniului trei, orice tratament care era utilizat pentru a ameliora afectiuni ale vaselor de sange era considerat esential pentru viata si, prin urmare, era inclus, in intregime, in asigurarea de sanatate a oricarui salariat. Dupa anul 2003, acest lucru nu mai este adevarat, iar operatiile de eliminare a hemoroizilor trebuiesc platite in intregime de suferind. Din pacate, in sistemul sanitar de stat din Romania, nu exista decat cateva spitale care sa efectueze astfel de operatii si nici unul dintre aceste spitale nu are sectie speciala pentru aceasta problema.

Prin urmare, s-au dezvoltat o serie de clinici particulare, cum ar fi Proctoline, care se axeaza exact pe tratarea hemoroizilor, fie ea chirurgicala, nechirurgicala sau medicamentoasa. Aceste institutii, facand parte din sistemul sanitar romanesc privat, detin conditii de tratament aflate la standarde mult superioare celor din sistemul sanitar de stat, dar si medici specializati pe tratarea bolii hemoroidale. De-a lungul ultimului deceniu, unele dintre aceste clinici au inventat si au patentat diverse procedee de eliminare a hemoroizilor sau au introdus in Romania, pentru prima data, procese moderne de terapie antihemoroidala. Astfel, prima interventie nechirurgicala la nivelul unor hemoroizi interni a avut loc intr-una din aceste clinici particulare, la finalul anului 2007, si a fost o legare cu banda elastica. Operatia a fost un succes, iar validitatea metodelor nechirurgicale a fost demonstrata in multiple randuri ulterior.

De cele mai multe ori, clinicile particulare ofera pacientilor mai multe oportunitati nechirurgicale de a distruge venele anorectale inflamate, pornind de la un tratament medicamentos personalizat si ajungand pana la efectuarea unei palete intregi de procedee care au drept scop separarea hemoroizilor de sursa lor de sange. In general, aceste clinici prefera acest tip de tratament deoarece este mai putin dureros, mai rapid si nu necesita internarea pacientilor, dar necesita vizite constante, care se pot intinde si pe ani de zile, pana la distrugerea completa a focarului hemoroidal. De asemenea, materialele necesare acestor proceduri sunt mult mai ieftine, iar spatiul in care se desfasoara o cauterizare a unor hemoroizi externi, de exemplu, nu trebuie sa fie sterilizat. Exista, totusi, si varianta operatiilor chirurgicale pentru pacientii cu forme grave de hemoroizi, operatii care se practica, din pacate, doar la cateva clinici particulare din Romania.

2012/06/012015/02/18

Hemoroizii la persoanele tinere

Hemoroizii sunt o afectiune a tractului digestiv inferior si sunt considerati a fi una dintre putinele boli universale.

Practic, boala hemoroidala a fost diagnosticata la o paleta foarte diversa de populatie: de la cei mai tineri bolnavi, care au chiar si zece ani, pana la cei mai in varsta, care pot atinge varsta de nouazeci de ani, dar si de la cei care nu sufera de nici o alta problema de sanatate pana la cei pentru care hemoroizii sunt doar una din multele patologii care ii afecteaza. In general, s-a stabilit ca aparitiahemoroizilor este conditionata de trecerea de varsta de patruzeci de ani, deci este plauzibil sa afirmam ca boala hemoroidala este o afectiune a varstei a doua si a varstei a treia. Totusi, in ultimii zece ani s-aobservat aparitia hemoroizilor la tineri, ceea ce a condus la formarea unei noi ipoteze despre cauzelehemoroizilor, ipoteza ce sustine ca stilul de viata si alimentatia pot grabi initierea primei crize hemoroidale.

Simptomele observate de catre pacienti, dar si de catre medicii curanti, in cazul hemoroizilor la tineri nu sunt diferite de cele obisnuite.

Practic, totul incepe cu o constipatie acuta, la varsta de sapte pana la zece ani. De obicei, constipatia aceasta nu dureaza mai mult de sase zile si procesul patologic se reia o data o la cateva luni. Dupa varsta de zece ani, durata constipatiei se mareste progresiv, pana in momentul in care, cativa ani mai tarziu, ea ajunge la o stare constipatie cronica. Abia acum, in jurul varstei de paisprezece ani, se poate vorbi de instalarea bolii hemoroidale la tineri. De aici inainte apar durerea la defecatie, sangerarea in cazul in care venele hemoroidale sunt inflamate si iritatia in zona

anala.

Tratamentul cel mai util in cazul hemoroizilor la tineri este cel simptomatic si nu cel chirurgical. De ce?

Raspunsul este simplu: pacientii se afla inca in crestere, iar legarea venelor hemoroidale atunci cand ele nu au ajuns la maxima lor dezvoltare este o greseala care poate conduce, cu usurinta, la fisurarea acestor vase de sange chiar si in perioadele dintre crizele de hemoroizi.

Tot din categoria hemoroizilor care afecteaza persoanele tinere este si boala hemoroidala dezvoltata de femeile insarcinate. In acest caz, hemoroizii sunt doar un efect secundar al sarcin ii si apar datorita modificarii dietei femeii insarcinate, datorita sedentarismului la care aceasta este obligata in al treilea trimestru al sarcinii si, mai ales, datorita maririi uterului, ceea ce conduce la constipatie cronica.

Din pacate, aproape trei sferturi din femeile insarcinate se prezinta cu hemoroizi. Totusi, este bine de stiut ca acesti hemoroizi nu evolueaza suficient de repede pentru a produce crize hemoroidale complete in perioada sarcinii. In cel mai rau caz, in jurul lunii a opta de sarcina, femeia in cauza simte o durere de slaba intensitate, dar constanta, in zona canalului rectal. Sangerarile sunt foarte rare, dar periculoase pentru aceste paciente. De obicei, ele sunt cauzate de o dieta neadecvata sau de o constipatie foarte serioasa si netratata la timp. Dupa nastere, hemoroizii incep sa se resoarba, iar la aproximativ sase luni de la nastere, acestia ar trebui sa fi disparut cu totul.