Aproape trei sferturi din populația globală experimentează hemoroizi la un moment dat. Mulți sunt diagnosticați târziu, deși boala i-a afectat pe parcursul vieții. Este posibil ca unii să nu fie niciodată diagnosticați, ceea ce nu este neobișnuit, având în vedere că mulți locuiesc în țări în curs de dezvoltare, unde diagnosticarea poate fi limitată.
Hemoroizii nu sunt o afecțiune modernă, ci una cunoscută încă din antichitate. Termenul „hemoroizi” vine din grecescul „haima” (sânge) și „thoos” (curgere), reflectând unul dintre simptomele evidente: sângerarea.
Controversa nu este cât de vechi sunt hemoroizii, ci faptul că sunt încă subiect de dezbatere. Deși se credea că sunt bine înțeleși și tratați, cercetările recente sugerează altfel.
În medicina tradițională și manualele moderne, hemoroizii sunt definiti ca dilatații varicoase ale venelor anorectale. Surprinzător, sunt înrudiți cu varicele de pe picioare.
O întrebare comună este de ce varicele nu sângerează, dar hemoroizii pot cauza hemoragii severe. Răspunsul implică presiunea: venele anorectale, situate în canalul rectal, sunt proiectate să reziste presiunii constante. Cu timpul, peretii acestor vene se subțiază, ducând la rupturi și sângerări, adesea primul simptom al hemoroizilor.
Alte simptome mai puțin comune, dar indicând o boală avansată, includ:
– Durere rectală: Ruptura venelor anorectale și sângerarea provoacă durere intensă, datorită bogatei vascularizații și terminațiilor nervoase din zona rectului inferior și anusului.
– Mâncărime: Dilatarea venelor anorectale și formarea hemoroizilor generează un mucus care provoacă mâncărime, conținând compuși chimici cu proprietăți alergene.
– Pete roșii pe piele sunt adesea asociate cu crizele hemoroidale. Acestea apar când hemoroizii sângerânzi și dureroși conduc la constipație acută, împiedicând eliminarea toxinelor. Corpul le elimină prin piele sau vărsături, iar petele roșii sunt rezultatul acestor toxine expuse la oxigen, dispărând după criza hemoroidală.
– Umflăturile anale pot indica hemoroizi interni sau externi, fiind de fapt acumulări de sânge. Deși vizibile, nu facilitează tratamentul, care devine chirurgical odată ce apar.
Simptomele hemoroizilor sunt distinctive și asigură un diagnostic corect, fiind greu de confundat cu alte afecțiuni.
Cauzele hemoroizilor sunt mai complexe și nu sunt pe deplin înțelese. Problemele vasculare ale pacientului pot anticipa ruptura venelor anorectale. Constipația cronică poate duce la inflamații rectale și, ulterior, la hemoroizi, creând un cerc vicios care necesită intervenție chirurgicală.
Alimentația necorespunzătoare este o cauză recunoscută; modificarea dietei poate preveni constipația și, implicit, hemoroizii. Ignorarea acestor măsuri poate agrava situația.
Aproape trei sferturi din populația globală experimentează hemoroizi la un moment dat. Mulți sunt diagnosticați târziu, deși boala i-a afectat pe parcursul vieții. Este posibil ca unii să nu fie niciodată diagnosticați, ceea ce nu este neobișnuit, având în vedere că mulți locuiesc în țări în curs de dezvoltare, unde diagnosticarea poate fi limitată.
Hemoroizii nu sunt o afecțiune modernă, ci una cunoscută încă din antichitate. Termenul „hemoroizi” vine din grecescul „haima” (sânge) și „thoos” (curgere), reflectând unul dintre simptomele evidente: sângerarea.
Controversa nu este cât de vechi sunt hemoroizii, ci faptul că sunt încă subiect de dezbatere. Deși se credea că sunt bine înțeleși și tratați, cercetările recente sugerează altfel.
În medicina tradițională și manualele moderne, hemoroizii sunt definiti ca dilatații varicoase ale venelor anorectale. Surprinzător, sunt înrudiți cu varicele de pe picioare.
O întrebare comună este de ce varicele nu sângerează, dar hemoroizii pot cauza hemoragii severe. Răspunsul implică presiunea: venele anorectale, situate în canalul rectal, sunt proiectate să reziste presiunii constante. Cu timpul, peretii acestor vene se subțiază, ducând la rupturi și sângerări, adesea primul simptom al hemoroizilor.
Alte simptome mai puțin comune, dar indicând o boală avansată, includ:
– Durere rectală: Ruptura venelor anorectale și sângerarea provoacă durere intensă, datorită bogatei vascularizații și terminațiilor nervoase din zona rectului inferior și anusului.
– Mâncărime: Dilatarea venelor anorectale și formarea hemoroizilor generează un mucus care provoacă mâncărime, conținând compuși chimici cu proprietăți alergene.
– Pete roșii pe piele sunt adesea asociate cu crizele hemoroidale. Acestea apar când hemoroizii sângerânzi și dureroși conduc la constipație acută, împiedicând eliminarea toxinelor. Corpul le elimină prin piele sau vărsături, iar petele roșii sunt rezultatul acestor toxine expuse la oxigen, dispărând după criza hemoroidală.
– Umflăturile anale pot indica hemoroizi interni sau externi, fiind de fapt acumulări de sânge. Deși vizibile, nu facilitează tratamentul, care devine chirurgical odată ce apar.
Simptomele hemoroizilor sunt distinctive și asigură un diagnostic corect, fiind greu de confundat cu alte afecțiuni.
Cauzele hemoroizilor sunt mai complexe și nu sunt pe deplin înțelese. Problemele vasculare ale pacientului pot anticipa ruptura venelor anorectale. Constipația cronică poate duce la inflamații rectale și, ulterior, la hemoroizi, creând un cerc vicios care necesită intervenție chirurgicală.
Alimentația necorespunzătoare este o cauză recunoscută; modificarea dietei poate preveni constipația și, implicit, hemoroizii. Ignorarea acestor măsuri poate agrava situația.